Sindromul "păturica"
Sunt stari pe care le simti numai cand esti plecat, stari pe care nu le-ai fi ghicit acasa.
Eram cred in prima saptamana in Ilmenau si hoinaream pe strazi sa descoperim ce si pe unde a mai facut Goethe. (Pe multe cladiri din Ilmenau poti sa citesti ca acolo a stat o zi Goethe, sau a luat pranzul candva, sau alte asemenea. Ca reactie, se zice ca e un restaurant in varf de munte care afiseaza curajos: Aici nu a locuit Goethe!). Glumesc. Mergeam sa vedem oraselul. Abia ne dezmeticisem dupa mutare si vestea ca vom coabita cu chinezoaicele. In ziua aia ne-am cumparat toate paturici. Pufoase si vesele. Nu stiu cata nevoie aveam intr-adevar de ceva sa ne punem pe pat sau cat era nevoia de a avea ceva al tau in camera aia in care totul era inchiriat.
Paturica era ca sa fie acolo, ca sa fie a ta.
Pentru ca sentimentul ala reconfortant de viata de hotel nu e potrivit pentru 6 luni.
