Apă rece cu dulceaţă

Am fost acolo

În Parlamentul European, adică. Am avut şi badge: „Young female journalist” zicea. Asta pentru că ideea programului a fost să aducă tinere interesate de comunicare/jurnalism şi UE mai aproape de locul faptei, pentru ca ele să scrie apoi tinerilor.

Prima chestie mişto a fost chiar că am fost acolo, unde până şi cănile erau branduite cu semnul uniunii şi totul era cum vezi la televizor, inclusiv translatori şi ecrane.

Apoi, într-o discuţie cu Adina Vălean am avut sentimentul că instituţiile europene sunt chiar un spaţiu politic foarte profi, unde incompetenţele sau posibilele atitudini contraproductive cu care eventual vin politicienii de acasă sunt amendate de la sine, prin forţa contextului.

Într-un workshop pe care l-am avut pe seară am fost în echipă cu nemţoaice, o tipă din Marea Britanie şi una din Danemarca (cum îi zici unei fete din Danemarca?!) şi trebuia să discutăm pe o directivă antidiscriminare. În primul rând, se vede clar un soi de elitism când spun că sunt din UK or Germany. Sunt conştiente de ce înseamnă ţările lor. În al doilea rând, noi suntem ţările din est, pe care comunismul şi-a lăsat sechele. Un fel de rudă de la ţară care trebuie să fie învăţată cum se ţin tacâmurile la masa în familie.

Una peste alta, m-am gândit că trebuie să avem grijă pe cine trimitem la Bruxelles, pentru că acolo chiar se face treabă. Iar România va avea, după caz, de pierdut sau de câştigat. Dar despre asta într-un post viitor.