Si eu acum ce fac astept pana in septembrie cu gandul la lacrimile bietului Ovidiu sau o pun pe mama sa imi trimita vin? Mi-ai facut o pofta…prost spus pofta, mi s-a facut dor, dor de starea aia!
Ups, scuuuuze, nu m-am gândit la efecte adverse..Mai bine o trimiteam pe Ruxi cu o sticlă în Coreea, că-i mai aproape de tine acolo, “în capătul celălalt al lumii” cum spunea ea
Vai, aproape ca plang. De nostalgie: Ovidiu a fost vinul vedeta la majoratul meu din Vama, care s-a petrecut undeva la 20 de metri peste nivelul marii, unde acum e o pensiune de lux. Tin minte ca l-am prins zambind in noaptea aia..
1Ariko
wrote on 24 June 2009 at 23:10
Si eu acum ce fac astept pana in septembrie cu gandul la lacrimile bietului Ovidiu sau o pun pe mama sa imi trimita vin? Mi-ai facut o pofta…prost spus pofta, mi s-a facut dor, dor de starea aia!
2schioana
wrote on 25 June 2009 at 5:06
recunosc, si mie. pentru că aceşti băieţi lacrimogeni cu numele de Ovidiu sunt si atât de dulci, dulci şi înţelegători…
3raluca
wrote on 29 June 2009 at 14:09
Ups, scuuuuze, nu m-am gândit la efecte adverse..Mai bine o trimiteam pe Ruxi cu o sticlă în Coreea, că-i mai aproape de tine acolo, “în capătul celălalt al lumii” cum spunea ea
4mosneagul
wrote on 14 July 2009 at 12:25
sa planga mai greu (la mai multi ani).
5mihaitranca
wrote on 17 July 2009 at 14:40
Vai, aproape ca plang. De nostalgie: Ovidiu a fost vinul vedeta la majoratul meu din Vama, care s-a petrecut undeva la 20 de metri peste nivelul marii, unde acum e o pensiune de lux. Tin minte ca l-am prins zambind in noaptea aia..