Apă rece cu dulceaţă

A fost genial meciul demonstrativ de aseară cu Andrei Pavel, Ilie Năstase, Mansour Bahrami şi Yannick Noah.

Jucătorii (mai mult cei francezi, ce-i drept) au pus în scenă un fel de teatru-sport savuros care a stânit valuri de amuzament în tribune.  Au ţinut în jos fileul, au jucat cu mingi imense, au dansat, au ţipat, au zis „Hai Năstase”, au vrut să servească aşezaţi pe scaune, au adus bătrânelul cu portavocea în teren, au prins mingi imposibile cu mişcări aparent plictisite..

Aşa că mulţumesc Vodafone şi Ştefan Stroe pentru invitaţii!

(În teren a fost frumos. În afara lui, fiţe maxime în rândul greilor veniţi cu invitaţii. Daţi-vă la o parte, să se aşeze domnul de la…. Violent, grosolan şi fără vreun „Mă scuzaţi” sau „Vă rog”.

Asta îmi aduce aminte de o prietenă care povestea cum le-au fost anulate la vreo 25 de oameni nişte rezervări pentru că au vorbit de sus, „de la partid” că au nevoie. În 2009, da.)