Treizeci

Mă întreb uneori dacă e cineva interesat de articolele alea pe care le scrie lumea despre rezoluțiile pe care le au pentru anul viitor. Așa probabil și cu articolele astea despre ce am învățat până la x ani.

Dar eu zic că un bilanț e bun. Chiar și numai dacă îl scrii pentru tine, ca să îți aduci aminte mai târziu.

Revenind, ce am înțeles din viață până la treizeci, versiunea condensată și publică:

  • Că nu toți oamenii știu să vorbească. Serios, unii nu fac diferența între E călduț, E cald, E arșită. Adică poate știu să vorbească, dar poate vorbirea nu e racordată la cap și inimă. Ei zic că se topesc și când e călduț. Și zic că te adoră când nu simt asta. Sau că e sfârșitul lumii când de fapt nu e. Deci trebuie să vezi cât de bine știe omul să traducă în cuvinte ce simte, ca să știi cum și cât îl crezi. E una din principalele mele lecții din ultimii ani.
  • Are legătură cu primul punct, dar e mai general. Oamenii au grade diferite de conștientizare a lor, a ce simt, a ce fac, a motivelor pentru care fac ce fac, iar asta se reflectă și în interacțiunea lor cu tine. Am citit mai demult un citat care mi-a plăcut “Despite how open, peaceful, and loving you attempt to be, people can only meet you as deeply as they’ve met themselves.” (Matt Kahn)
  • Una din căile sigure spre dezamăgire e să ceri oamenilor ceea ce ei nu-ți pot da. Mergi la teatru cu prietenii cărora le place să meargă la teatru și nu îi căra acolo pe cei cu care bei o bere la meci. De obicei oamenii îți dau indicii foarte clare despre ce și cât pot ei, dar tu te încăpățânezi.
  • Sportul e foarte important. Îți dai seama de asta abia când te întorci după mult timp la el.
  • Fă ceva de care ți-e frică, o să fie mai bine pe zi ce trece. Am învățat să înot la 27 și am reînvățat să conduc la 29.
  • E important să știi și să pierzi. Să pierzi chestii e o parte importantă din viață, și, totuși, nimeni nu vorbește serios despre ea. Toată lumea te învață cum să reușești și cum să câștigi, nimeni nu îți spune cum faci când pierzi, cum te împaci cu ideea, cum treci mai departe și cum încerci din nou. Mai ales într-o societate care pune atât preț pe fațadă, ca a noastră.
  • Sufletul are un instinct uimitor de supraviețuire. Poate uneori pare că nu e așa și că te trage tot mai jos pe fundul mării, dar în principiu are un mecanism foarte fin care pune stop unor lucruri la un moment dat și îți aduce din nou stări bune și bucurie. Trust it
  • Trebuie să investești timp în relații. O investiție constantă, de drum lung. Cu prietenii, cu cine mai contează pentru tine. Nu cresc cu aer și nu stau să te aștepte. Uneori asta înseamnă să faci și ce nu prea ai chef în momentul ăla, dar merită
  • Și trebuie să investești în tine. Aș zice mai ales emoțional, că de cursuri și certificări te prinzi singur, astea vin la prima mână. De emoțional avem așa senzația ori că nu e important, ori că vine de la sine, ori că e pentru femei. Dar eu cred că e baza pe care stă tot restul.

Nu știu dacă e vreo perioadă în care omul să se schimbe atât de mult ca între 20 și 30. Cred că ăsta e intervalul în care pleci de acasă și înveți să trăiești tu cu tine, cu tot ce implică asta.

Cheers to 30s!

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.