Apă rece cu dulceaţă

uitându-mă la ce se întâmplă zilele astea în București, dar și la alte frustrări răbufnite și răutăți nefondate din fiecare zi, mă gândesc dacă n-ar trebui să avem și noi niște fight club-uri.

500 days of Summer e un film despre cum e să nu fii tu ăla, fix atunci când ești cel mai convins că ești tu ăla. e cu atât mai surprinzător cu cât vezi pe un bărbat toată sfâșierea, iar nu pe o femeie, ca de obicei. după mine e un film cu două finaluri. prima încheiere [...]

dacă m-aş întâlni cu hemingway, i-aş spune că mi-a plăcut aia cu “i-a fugit pământul de sub picioare”. sau cât nu i-am înţeles dar râvnit lentoarea din fiesta. dacă m-aş întâlni cu fitzgerald i-aş spune cât am plâns la marele gatsby. dar pentru asta, ar trebui să fie după 12 în pAris.

Am văzut Concertul şi mi-a plăcut. De când mi-am dat seama de intrigă însă m-am aşteptat la mai mult. M-am aşteptat ca întreaga fostă orchestră să tremure de emoţie la gândul de a mai cânta o dată împreună; m-am aşteptat să facă repetiţii epuizabile ca să atingă măiestria de altădată, să se ascundă periculos de [...]

“Everybody’s fine” e un film pe care ar trebui să-l vedeţi cu toţii. Pe scurt- un bătrân într-un bar: “I have three children, six grandchildren. They’re busy. They’re too busy to talk to me”.

Din filme îmi rămân de obicei frânturi şi imagini; o stare, un loc, o situaţie. Nu ţin minte numele actorilor şi nici acţiunea toată. Aşa că dacă o să vă spun despre „Scafandrul şi fluturele” e pentru că e un film pe care l-am văzut ghemuită, strânsă, chircită. E un film care nu te lasă [...]

Am fost la Poliţist, adjectiv. Îmi dau seama că ritmul lălăit al acţiunii voia să arate că viaţa de poliţist nu e aşa explozivă ca-n filmele cu poliţişti şi să accentueze încăpăţânarea personajului. Pe mine însă nu m-a prins. Dar voiam să zic altceva, ceva ce mi-a spus şi mama când am ieşit. M-am săturat [...]