Obisnuinta de a dona

Mă tot gândesc de ceva vreme la asta cu binele comun, binele societăţii, binele dincolo de ce îşi poate asigura confortabil individul dacă are suficienţi bani. Pentru că sfera individului are limitări. Bulele mici pe care ni le creăm şi asigurăm fiecare au inevitabil limitări, că nu prea ne putem face televiziunea noastră, cum zicea OCS, spitalul nostru, străzile noastre şi tot aşa. Prima tendinţă e să condamni macro. Sigur, ăsta e cadrul cel mai […]

Continue Reading

Si pentru ei iesim la protest

Am mai citit de curand comentarii cu noi si ei, dreapta si stanga, tinerii si batranii, internet vs antena 3, etc Mi se pare insa o tema falsa, adusa din diverse motive in discutie, printre care sa arunce o umbra de indoiala asupra a ceea ce se intampla in strada. Am prieteni care se plang ca nu pot sa-si convinga parintii sa iasa la protest. Am prieteni pe fb care recunosc ca parintii prefera sa […]

Continue Reading

Atatia romani care n-or sa construiasca nimic

Anul trecut am plantat un cais în spatele blocului, într-un părculeț. Am găsit un loc mai ferit și am început să-mi pregătesc toate cele. În 2 minute au apărut toate vecinele din cartier, care am început să-mi spună, pe rând: că nu am ales bine perioada, locul, că nu se sapă cu lingură de lemn, că o să vină cățeii, că o să-l rupă copiii, etc. Nu făceam niciun rău, voiam doar să plantez un […]

Continue Reading

Doneaza calculatoarele vechi

Asociaţia Ateliere fără Frontiere are un proiect foarte frumos: Solidaritatea Digitală. Ei colectează echipamente electrice si electronice vechi (computere, imprimante, monitoare, laptopuri) de la companii, le recondiţionează şi apoi le dau mai departe către grupuri de oameni care nu şi le-ar permite; în plus, prin acelaşi proiect dau de muncă persoanelor aflate în dificultate. Mecanismul e simplu, vedeţi mai jos, iar formularul de donare este aici. Poate vă convingeţi şefii să doneze ce nu mai […]

Continue Reading

Ce mi-a plăcut la Studentul Anului

1. VIP-ul: deşi altă generaţie, aceeaşi oameni entuziaşti, energizanţi şi modeşti, care duc mai departe an de an proiecte frumoase, cu o continuitate pe care n-o are să zicem, Guvernul României. 2.  Lili e Studentul Anului pe Jurnalism şi Comunicare. E unul din puţinii oameni pe care îi cunosc care ştie exact care îi e drumul în viaţă. Bravo, Lili! Să-mi faci cu mâna de la CNN. 3. Tincuţa Baltag a zis o chestie tare […]

Continue Reading

Ce fac(em) pentru o Romanie mai buna

Ieri am fost la Cafeneaua Noilor Paşoptişti, o iniţiativă a Sandrei Pralong de schimbare a României într-o ţară în care să ne facă plăcere să trăim. S-a discutat ce ar trebui făcut ca asta să se întâmple. Mare parte din sugestii au rămas însă în sfera lui “noi trebuie să”, iar eu cred că asta nu e întotdeauna foarte constructiv. Pentru că din momentul în care spui “noi trebuie să”, răsfrângi fără să vrei responsabilitatea […]

Continue Reading

Sunt printre cei 100.000 de romani

Se pot mobiliza oare 100.000 de români pentru a-şi aduce istoria acasă? Sper că da, mai ales că efortul e minim: sms la 8820 şi donezi 2 euro pentru ca arhivele radioului Europa Liberă să revină în ţară (sunt în America). Până pe 31 ianuarie. (Sunt în mod clar influenţată de ce am văzut la nemţi referitor la recuperarea istoriei.) Ce înseamnă Europa liberă? Ei bine, a fost poate singurul mijloc de comunicare care le […]

Continue Reading

Advertising, utilitate si spatiu public

Am văzut în Constanţa, în judeţ, nişte băncuţe alb-roşii branduite cu Sultan, bulionul, şi altele simple cu Isuzu Motors. N-am să chestionez atingerea targetului sau adecvarea suportului la mesaj, pe care oricum nu l-am distins. Îmi place însă că e un suport publicitar util pentru oameni. Utilitatea, dincolo de aspectul şocant, zornăitor sau orbitor în reclame ar putea fi o nouă direcţie bună de exploatat. Mi-a plăcut mai mult însă pentru că îi invită pe […]

Continue Reading

Revolutie?

În ’89 eram, după cum spune mamaia, sub patul din camera de la stradă. Se trăgea. Acum mă uit pe youtube la demonstraţiile din Moldova şi am sentimentul ciudat că văd istoria cum se face. Parcă îi aştept să se audă un „Ole, Ole”. Mă cocoţ pe scaun de emoţie, mă simt cocoloşită, mă simt laşă, mă simt neînsemnată şi recunoscătoare faţă de oamenii care au ieşit în stradă în ’89 şi mută faţă de […]

Continue Reading