maybe

maybe you don’t love what you think you love. maybe what you thought it was beautiful is not. maybe you just got it wrong. maybe it’s not you at the end of the street. maybe it’s just a reminder. of what’s keeping you behind.

Continue Reading

Electric Castle, cei mai chill

Prima dată la Electric Castle. Da, a plouat. Mult. Rău. Dar, Electric Castle înseamnă prietenii lângă care te simți perfect, deși ești îmbrăcat ca o pungă. o pungă mare udă. Electric Castle înseamnă cei mai relaxați oameni. Care se baricadează cu cizme de cauciuc, pelerine, pungi de gunoi, șepci, pantaloni de pescar și merg la concert. Merg, dansează, cântă, se țin în brațe. Care își scot cu grijă telefoanele mai la lumină doar ca să […]

Continue Reading

there’s a crack in everything

Learn to live with your weirdness, your sensitivity, your obsessions, your losses. they shape you. they are part of your story. they make you, you. try not to lose your story while striving for perfection. try not to lose you while striving for the perfect you. the best, the most rational, the most successfull, the fittest. ’cause, as Cohen says, there’s a crack in everything, that’s how the light gets in.

Continue Reading

Ne-au invins batranii

Aseara, in uber, plecand de la sectie. Il intreb pe sofer: ati votat? El: sincer, nu. A urmat discutia despre cum nu avea cu cine si oricum nu se schimba nimic. Mi-a stat pe limba sa il intreb: Asa batran sunteti? Adevarata problema a acestor alegeri nu e cine a castigat. Adevarata problema sunt sutele de mii de bucuresteni pe care i-a durut in cot. Iar cand te-ai resemnat deja in fata viitorului, nu esti […]

Continue Reading

Bacalaureat

Bacalaureat e bun, plin, complex. Foarte bun, chiar, cu toate că personajele îți dau uneori senzația că au gândit ele deja şi pentru tine: vorbesc aproape numai în clișee și îți livrează deja concluziile. Sigur, românii vorbesc și gândesc în clișee, dar parcă nici chiar așa. Cred că mai degrabă așa este construit case-ul pentru critica și spectatorii străini, care trebuie să aibă o minimă cunoaștere a mentalului colectiv român ca să înțeleagă ce se […]

Continue Reading

Niciodata contextul perfect

„Am fost amândoua la Auschwitz, am împărțit o saltea. Când sor-mea număra morții, eu m-am împrietenit cu o franțuzoaică. La sfârșitul războiului, ea știa numele tuturor morților, eu învățasem franceza”. O replică din spectacolul Miriam W, de la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești și o idee care mi s-a conturat destul de clar în cap de curând. Cred din ce în ce mai mult că starea de bine e o alegere. Știu, sunt tone de […]

Continue Reading

timpul trece, hotelurile raman

camera e la fel. micul dejun e fix la fel. săpunul lichid miroase la fel. a fondante. aceeași fată la recepție. cred că or să mă fascineze întotdeauna lucrurile astea care rămân la fel, în timp ce tu te-ai schimbat. @Belgrad

Continue Reading

cand am renuntat la privitul pe geam?

acum vreo 3 luni așteptam în hol la TNB, pe o canapea. ma gândeam la nu știu ce, când am văzut, în fața mea, poate cel mai clar exemplu de diferență între generații sau de cum ne-a schimbat netul. Un domn în vârstă aștepta să înceapă spectacolul, își mai potrivea sacoul, își mai verifica batista, se mai uita la oameni. Alături de el, 2 tineri, cu ochii pe telefon. Știu că e o imagine deja […]

Continue Reading