Povestea oamenilor care stau

În Iancului, puțin mai încolo de Mega, în spațiul descris de chioșcul de ziare și alimentara cu Loto inclus. 3 oameni, 3 povești si sentimentul reconfortant că unele lucruri nu se schimbă niciodată.

În primul rând e băbuța simpatică care vinde zarzavat. Și zambile sau trandafiri pe jumătate uscați, după caz. Le dă pe un preț din ochi, pe loc, iar dacă îi dai mai mult o să-ți pună în sacoșă și o ceapă. ‘Lasă maică, e bună la ciorbă!’. Ce are ea? E băbuță, dar nu e certăreață. E simplă, dar pare mulțumită. Și e genul de om care poate să stea toată ziua într-o tăcere senină, pentru că îi e de ajuns ce are în suflet.

Apoi e taximetristul pe care îl vedeam mai tot timpul în mașină, pe scaunul din dreapta. Mi-am imaginat tot felul de grozăvii. Că a făcut vreun accident și nu mai are drept să conducă, că i-au luat casa și nu mai are unde să stea, că a ieșit la pensie și nu se poate obișnui cu ideea. Dar într-o zi anul trecut mi s-a părut că-l văd în trafic. Nu știu ce să mai cred.

Al treilea e un bărbat tânăr și gras care nu face nimic toată ziua. Ba da, stă, și asta cu o consecvență uimitoare. Stă. Se uită. Se întoarce. Iar stă. Cred că e bolnav. Nu știu dacă are o casă. Singura dată când mi s-a părut că face ceva a fost când era îmbrăcat cu un trening al naționalei. Am zis că măcar s-o fi uitat omul la meci, sau măcar ține cu România, adică simte ceva. Azi l-am văzut însă plimbând un copil într-un cărucior! A fost singurul gest al omului ăsta de vreo doi ani încoace.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.