Recomandare de carte: Quiet: The power of introverts…

Am ajuns să citesc Quiet: The power of introverts in a world that can’t stop talking a lui Susan Cain de la un TED talk foarte bun al autoarei. Quiet e genul de carte eye-opener, care are puterea să nască dezbateri, să deschidă minți și să schimbe atitudini. Eu aș recomanda-o oricui să o citească. Quiet nu numai că te face să îi înțelegi mai bine pe oamenii mai tăcuți din jurul tău, dar pune și lupa pe niște standarde discutabile ale societății noastre.

Pentru mine, personal, a fost o carte reconfortantă. Deși nu cred că sunt un introvertit 100%, mă regăsesc în mare parte în tipologie. De fapt, se pare că fiecare din noi avem proporții diferite de extrovertit vs introvertit, mai degrabă să fim 100% într-o direcție.

Quiet e o carte puternică care îți arată cum societatea din zilele noastre a ajuns să pună semnul egal între a prezenta bine/a vorbi bine și a avea succes sau competență pe un subiect. Am ajuns să glorificăm presentation skills atât de mult, vorbăria, open space-urile, lucrul în echipă și multe altele, și am ajuns să uităm că unii oameni sunt altfel. Că nu le plac luminile reflectoarelor, dar pot fi oameni extrem de valoroși. Că se concentrează uneori mai bine dacă îi lași singuri într-un birou. Că poate nu se simt în largul lor în tot felul de joculețe, dar sunt colegi pe care te poți baza când ai nevoie. Că nu își țipă părerile, dar au multe de spus. Că par mai închiși, dar sunt în general calzi și empatici. Că au volumul lumii dat mai la minim, tocmai pentru că își ascultă destul de mult interiorul.

Și pentru că nu înțelegem că nu toți oamenii sunt la fel, ajungem să creăm criterii de evaluare, medii de lucru, modele de educație și multe altele doar pentru extrovertiți. De asta Quiet pledează pentru o atenție mai mare acordată oamenilor din jurul nostru. Pentru că nu suntem toți la fel și pentru că unele standarde impuse de societatea noastră ajung să neglijeze asta și să ne îndrepte spre o uniformitate periculoasă. Nu e despre introvertiți vs extrovertiți, despre cine e mai bun, că nu există așa ceva; e despre părțile bune pe care le are fiecare și care pot lucra foarte bine împreună, dacă societatea nu se încăpățânează să îi aducă pe toți la un numitor comun.

V-aș lăsa cu un gând. Să fim mai deschiși să îi cunoaștem pe oameni dincolo de prima impresie și dincolo de cum zice lumea că ar trebui să fim. Să nu mai măsurăm inteligența după numărul de cuvinte și nici veselia după cât de puternic e râsul. Cel mai bine îl cunoști pe un om ascultându-l și intrând în lumea lui. S-ar putea să fii surprins.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *