Taxi!

Îmi place orașul văzut la 3, 4 noaptea dintr-un taxi ce mă duce acasă după vreo petrecere. Îmi place să stau ochii pe geam, să văd clădirile cu luminile lor ciudate și să mă întreb ce face lumea când absența luminii suspendă standardele morale.

Iar conversațiile cu taximetriștii sunt de multe ori surpinzătoare. Dacă vrei să iei pulsul societății, dacă vrei să vezi ce-i preocupă pe oameni la un moment dat, mergi cu taxiul noaptea. Ți se va spune cum bandiții au făcut curățenie numai acuma de summit-ul ăsta sau cum pe bancheta din spate au stat odată două cliente care s-au pupat, dintre care una din ele l-a luat la rost pe șofer că se uita prea cu jind la iubita lui. Politică, vreme, prețuri, gay și lesbiene, sfaturi de viață, cum sunt oamenii, dom’le, ce mai, o întreagă antologie populară pe patru roți.

Azi noapte, spre exemplu, am dat peste un taximetrist care nu mai bea apă de vreo 15 ani.

Cafea, da, ciorbă da, uneori și niște berică, dar apă nu. Nici soacră-mea nu mai bea. Nu-i mai place gustul.

Asta că tot vorbeam de alimentație sănătoasă.

Citește și

5 Comments

  1. la aceeasi categorie adauga si taximetristul-sociolog amator… populatia statistica = clientii! asta da inversare de roluri, desi s-a intamplat 1 singura data… Dak pui la socoteala si bancheta din spate, iese la vreo 2 lei/kilometrul de psihanaliza 🙂
    oare cine pe cine asculta noaptea? hmmmmm…

  2. pai cum sa bei apa ? vrei sa ruginesti ???

    eu il inteleg pe saracu om

    iar cu nevasta aia imposibila cu sarea normal ca pleaca de acasa

    noaptea ca cine stie ce-i mai spune si referitor la somn :))

  3. Si ideea cu psihanaliza se aplica. Era prima mea saptamana in Bucuresti si prima iesire in club. Ma intorc noaptea acasa cu taxiul si ma intreaba nenea soferul la un moment dat pe o straduta: “Stanga sau dreapta?” Ii zic dreapta, apoi imi dau seama ca e stanga si-i spun imediat. Repet, era prima mea saptamana, abia daca intrasem vreodata pe straduta aia. “Nu e deloc bine domnisoara sa fiti asa nehotarata in viata!”.Am zis gresit o directie si deja taximetristul a vazut in asta indicii despre vointa mea. Hm, asta din categoria oamenilor care afirma sus si tare “Iti spun eu cum esti tu..”.

  4. Cute story indeed 🙂
    anyway, taximetristii astia sunt o specie imposibila (cam 1 la 200 de bucuresteni (lol))… mie imi place cand te sui intr-unul si incepe respectivul sa te tutuiasca rau de tot, cu lejeritatea cea mai „candida”. Intre timp insa iti mai suna telefonul, nenea e ochi si urechi, te tinteste prin oglinda, face mutre, aude ce vorbesti, incepe sa priceapa din ce in ce mai putin in timp ce prinde franturi din lumi care il depasesc, semantic si ontologic… iar la final ajunge la concluzia ca esti un „dumneavoastra”. Tot la final, plin de condescendenta, iti da restul pana la ultima centima :)) In vreme ce tie nu-ti vine decat sa-l bati pe spate si sa-i spui: „Nu face nimic, batrane! Macar matale stii mereu incotro te indrepti” :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.